Sincer ma uit in jur si nu inteleg ce dracu se intampla. Vad tot felul de distrusi cu balegar in loc de creier care cred ca daca se comprta ca niste cimpanzei se imbraca ca niste sperietori de ciori sunt cool. Poate sunt eu inchis la minte si nu inteleg de ce sunt unii atat de disperati sa fie “cineva” si ce mi se pare mai greu de inteles e cata lipsa de creier e necesara pt a crede ca a fi un manelar nespalat cu un comportament de 2 bani e calea de a fi cineva….like wtf….de ce draq se chinuie atat unii sa fie cineva cand e mult mai usor sa nu iti bati capul cu toate astea…..prea putina lume intelege ca pt a “iesii in evidenta” (prin asta se intelege si a agata tipe) e de ajuns sa fi tu insusti cu bune si rele pana mea…esti tanar vrei sa ai parte de actiune lasa smechereala lasa fitzele si fi normal….prea putina lume intelege ca pt a intra in radarul oricarei fete cu ceva mai mult de rahat in cap si pe chilot e sa lasi nenorocirile de replici gen “papusa te scot la un cico in lada mea tunata?” esti la petrecere sau in club lasa agatatul si distreaza-te…si cel mai important nu te da la ele…..de ce?….pt ca sunt satule de tot felul de pacalici care incearca sa le agate….daca te place te va baga ea in seama…..dar pt asta trebuie sa ai acel ceva numit onoare….nu haine dole & carabana din obor la 3 lei kilogramul….tara asta a devenit un carnaval al penibilitatii….drept urmare a fi un mascarici nu mai e nimic special….think about that!
30 august, 2008
27 august, 2008
Pasajul Basarab la Pastele Cailor
Un cablu electric si cinci expropriati blocheaza de 15 luni visul lui Basescu. Cateva familii de chiriasi traiesc printre betoane, sperand ca vor primi o locuinta de la primarie.
Speranta bucuresteanului de a traversa, din aceasta iarna, Capitala de la nord la sud, fara sa treaca prin centru, se dovedeste a fi o pacaleala pe care edilii ne-o servesc fara nici un fel de jena. Lucrarile la Pasajul Basarab sunt intarziate cu 15 luni, iar secretul tinut ascuns cu sfintenie de fostul primar general Adriean Videanu a fost dezvaluit de urmasul sau, Sorin Oprescu, abia in urma cu zece zile.
“Vinovat” de blocaj este un banal cablu electric, pe care Sucursala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice (SDFEE) Bucuresti nu este capabila sa-l mute din calea lucrarilor. La acesta se adauga refuzul unora dintre proprietarii de teren din zona de a primi sumele sub pretul pietei oferite de Primaria Capitalei, drept despagubiri. Inspectiile repetate ale actualului edil-sef, pigmentate cu amenintari la fata locului, nu par sa urneasca prea curand cea mai mare investitie publica din Capitala.
Investitie istorica
Lucrarile la Pasajul Basarab au fost incepute in toamna lui 2006, la zece ani dupa ce organizatia JICA a guvernului japonez a facut municipalitatii bucurestene recomandarea de a realiza investitia. Studiul, oferit gratuit Primariei Capitalei, preciza, fara echivoc, faptul ca “in zece ani, Bucurestiul va fi blocat in propriul trafic”, lucru dovedit din plin. Piatra de temelie a pasajului a fost pusa de presedintele Traian Basescu, dupa esecul de patru ani, ca primar al Capitalei, de a convinge Consiliul General de utilitatea unui asemenea proiect. Motivul invocat abil de consilierii PSD, majoritari in CGMB la acea vreme, a fost ca bucurestenii vor fi “inrobiti” timp de 25 de ani la bancile europene cu care Basescu incheiase un acord de imprumut in anul 2000. In ton cu colegii din Consiliul General, guvernul Nastase a refuzat sa ratifice cofinantarea, pana dupa alegerile locale din 2004, cand configuratia politica din CGMB s-a schimbat in favoarea lui Basescu, reales primar general. Intre timp insa, valoarea investitiei a crescut de doua ori, astfel ca disputele politice au facut ca bucurestenii sa ajunga dublu indatorati. De la pretul initial de 170 milioane de euro, s-a ajuns la 396 milioane de euro, incluzand si modificarea proiectului, prin care pasajul a devenit mai lung.
Exproprieri dubioase
Pasajul Basarab va fi asemanator cu podul de la Agigea, de peste Canalul Dunare-Marea Neagra, partea care va trece peste Dambovita fiind identica cu podul de la Basarab – maner de cos.
Avand in vedere aceste similitudini, dar si importanta majora de rezolvare a circulatiei infernale din Bucuresti, autoritatile au decis ca investitia este indreptatita sa “mature” toate cladirile care ii stateau in cale, fie ca sunt case particulare, magazine sau fabrici – in total circa 80 de proprietati. Totul ar fi mers ca la carte daca ar fi luat in calcul nemultumirile inerente ale proprietarilor din zona. O parte dintre ei au dat in judecata Primaria Capitalei, dupa ce au refuzat sumele acordate pentru expropiere, considerandu-le prea mici fata de valoarea pietei. In medie, suma oferita de oficialitati este de circa 700 euro/mp, in conditiile in care agentii imobiliari declara ca pretul zonei se ridica undeva intre 1.500 si 1.700 euro/mp. Sumele acordate de Comisia de exproprieri din cadrul municipalitatii au fost stabilite in mod diferit, ceea ce a accentuat isteria iscata printre proprietari. De exemplu, 251.937 lei, respectiv 2.680 lei (766 euro) pe metru patrat a fost decisa drept despagubire pentru un teren de 94 mp, situat pe Sos. Orhideelor, in aproprierea Garii Basarab, apartinand mai multor proprietari. Pentru o casa cu doua camere din aproprierea Garii Basarab, suma oferita a fost de 48.421 lei, echivalentul a circa 14.000 euro.
Insusi primarul general Sorin Oprescu s-a declarat uimit in legatura cu ofertele municipalitatii. “Ramane o necunoscuta modul in care s-au efectuat exproprierile pentru acest pasaj. Constat ca exista o serie de exagerari, unele exproprieri s-au facut cu 1.400 de euro/mp, in timp ce acum un an Primaria Capitalei a expropriat unele terenuri cu 4.800 pana la 7.800 de euro/mp”, a declarat edilul-sef.
Pret: 396 de milioane de euro
Formalitatile privind achizitia lucrarilor au mai durat doi ani, perfectarea contractului avand loc abia la sase ani de la obtinerea creditului extern.
Licitatia pentru executia lucrarilor a fost castigata de consortiul italo-spaniol Astaldi SPA – FCC Constuccion SA si toata lumea avea incredere ca va termina lucrarea in 18 luni, cum prevede contractul. Mai precis, ridicarea pasajului trebuia realizata din noiembrie 2006 pana in aceeasi luna a lui 2008, daca punem la socoteala si cele trei luni de gratie necesare organizarii de santier. Costul lucrarii este de 396 de milioane de lei, fara TVA.
Trei monumente in calea podului
Problemele nu au intarziat sa apara pentru primarie si, implicit, pentru constructor, care s-a trezit lipsit de “front de lucru” din cauza intarzierii exproprierilor. Dupa un an si ceva, au mai ramas cinci proprietari care refuza in continuare sa fie expropriati. Intre timp insa, a intervenit alta situatie neprevazuta.
O hotarare judecatoreasca a decis anul acesta, in aprilie, ca, in mod paradoxal, Pasajul Basarab nu este utilitate publica, de parca n-ar urma sa fie folosit de publicul bucurestean, ci de persoane particulare. Doua ONG-uri – Centrul de Resurse Juridice (CRJ) si Terra Mileniul III – au obtinut in instanta anularea actului prin care pasajul primea statut de utilitate publica. Drept urmare, nici exproprierile operate pana acum in baza acestui act n-ar fi tocmai legale. “Avand in vedere decizia instantei, putem spune ca exproprierile care deja s-au facut au avut la baza un act emis ilegal”, este de parere avocatulul Catalina Radulescu, cea care a reprezentat la tribunal CRJ si Terra Mileniul III. De fapt, instanta a admis motivele invocate de cele doua ONG-uri pentru simplul motiv ca printre cladirile expropriate si in curs de demolare figureaza si trei monumente istorice.
Demolarea acestora poate fi legala doar in baza unei hotarari de Guvern, si nu printr-o hotarare de Consiliu General, asa cum s-a procedat. Decizia instantei din 9 aprilie, definitiva, dar nu executorie, a fost atacata cu recurs de Primaria Capitalei, iar procesul continua.
Zi de zi printre ruine
La umbra colosilor de beton care vor sustine pasajul, cateva familii nu vor sa renunte la dreptul lor de proprietate. Printre macarale, betoniere si muncitori, acesti oameni isi duc viata in continuare, sperand sa primeasca o locuinta unde sa se mute.
Vasile Stefan locuieste intr-o casa de 80 mp, impreuna cu patru membri ai familiei. Primaria i-a oferit 55 000 de euro, pe care insa i-a refuzat. “Noi nu am cerut bani sa ne imbogatim. Am cerut pretul pietei. Ce locuinta pot sa cumpar eu cu banii pe care mi-i da primaria?”, spune el suparat. O situatie si mai grea este la numarul 26 bis, unde traiesc cu chirie mai multe familii, intr-un imobil retrocedat de curand. Dupa spusele lor, proprietarii de drept ai locuintei, Vasilescu Aura si Baraitaru Dragos, se judeca cu primaria pentru un pret mai bun, insa nu se cunoaste soarta lor, in calitate de chiriasi.
Dragoi Costica a fost muncitor la RADET si acum este pensionat pe caz de boala. Dupa 33 de ani de munca, are o pensie de cateva sute de lei. Isi face griji pentru copiii si nepotii sai, care vor ramane fara locuinta. “Eu sunt batran si bolnav. Mai traiesc un an, doi, si dupa aia ma duc la locul meu. Dar ce fac copiii astia ai mei? Am un nepot de 7 ani care se duce la scoala in clasa intai. Nu stiu unde sa-l inscriem”, ne spune batranul.
19 august, 2008
Timp
Trei nopti dormite sumar pentru ca sa se intample ceva cum trebuie la serviciu. Patru zile si trei nopti muncite. Adica pierdute. Munca, chiar si cu hartiile si cu tastele, iti da o oboseala murdara, te culci fara sa mai fi in stare sa faci un dus, desi ti l-ai dori, si ti-e sila de tine. Te trezesti ca o curva, iti iei banii de pe noptiera si iesi iar la produs. Munca – inventia unei specii care crede ca evolutia uneltelor o face speciala si care idolatrizeaza ca model suprem furnicile. Te-apuca ameteala cand te gandesti ca ai ajuns o mica rotita intr-un angrenaj care s-ar putea lipsi oricand de tine si care functioneaza in virtutea unui principiu autosuficient, consumand ceea ce produce, inghitindu-si propriile sucuri si propriile dejectii. Un angrenaj fara identitate, a carui existenta nu poti s-o pui pe seama masonilor, evreilor ori americanilor nici in cel mai paranoic trip. Un angrenaj care-ti induce complexul de vina prin simpla lui existenta. Subsemnatul – rotita cu numarul x.xxx.xxx.xxx – e mandru ca poate contribui cu umilele sale puteri la marea constructie la care ne-am inhamat cu totii, care se va face prin noi, cu noi, pentru noisi pentru pomenirea noastra, a tuturor, in vecii vecilor. Siktir!
