Sighisoara

Azi am venit prima oara in Sighisoara. Nu sunt genul care sa tina jurnale de calatorie dar de data asta simt ca pot sa fac o exceptie. Drumul a fost oarecum greu de la Brasov pana aici clar un drum la care un sofer neexperimentat trebuie sa fie foarte atent dar merita. Cetatea este ceva ce merita vazut cladiri impresionante care inca reusesc sa mentina atmosfera medievala iti atrag privirea si te arunca intr-un delir al simturilor cum rar ai ocazia sa traiesti. Nu cred ca pot sa spun de ce ma fascineaza acest loc. Poate e si faptul ca imi doream de mult sa ajung aici si in sfarsit am avut ocazia sa fac asta. Dar mai mult cred ca este frumusetea pura a acestui loc. Si faptul ca am prins o perioada in care nu sunt asa multi turisti face locul sa para si mai frumos. Linistea care inconjoara cetatea in acest sfarsit de septembrie este in sine un element care da un plus de savoare acestui loc. In interiorul cetatii cautand o terasa unde sa bem o bere am gasit un fel de cafenea care sincer m-a lasat fara grai. De cum ajungeai pe straduta cafeneaua iesea in evidenta cu un stil care dominat de piatra zidurilor si masultele de metal reusea sa te arunce in timp. Inauntru canaplele parca aduse de la curtile celor mai mari regi ai evului mediu si un stil original al decorurilor reusea sa te faca sa te simti mai comod ca in propria ta casa. Nu sunt genul de om care se lasa usor impresionat dar acel loc mi-a intrat in suflet pentru totdeauna. Intr-o tara in care penibilul e la tot pasul e un colt de rai al bunului gust si al rafinamentului. Ce sa zic este un loc cu adevarat frumos care merita vizitat iar si iar. Cu siguranta voi profita de fiecare ocazie de a ajunge pe aceste meleaguri ale tarii unde cu adevrat te poti relaxa si unde poti inca simtii pulsul vremurilor de mult apuse.

Small accidents mean big trouble for supercollider!

 By ALEXANDER G. HIGGINS

GENEVA (AP) – Scientists expect startup glitches in the massive, complex machines they use to smash atoms.

But the unique qualities of the world’s largest particle collider mean that the meltdown of a small electrical connection could delay its groundbreaking research until next year, scientists said Sunday.

Because the Large Hadron Collider operates at near absolute zero – colder than outer space – the damaged area must be warmed to a temperature where humans can work. That takes about a month. Then it has to be re-chilled for another month.

As a result, the equipment may not be running again before the planned shutdown of the equipment for the winter to reduce electricity costs. That means Friday’s meltdown could end up putting off high-energy collisions of particles – the machine’s ultimate objective – until 2009.

“Hopefully we’ll come online and go quickly to full energy a few months into 2009 so in the long term, this may not end up being such a large delay in the physics program,” Seth Zenz, a graduate student from the University of California, wrote on the site of the U.S. physicists working at the European Organization for Nuclear Research, or CERN.

“It’s obviously a short-term disappointment, though, and a lost opportunity,” he wrote.

CERN spokesman James Gillies said the repair operation will last until close to the usual winter shutdown time at the end of November. There has been some discussion that the new equipment could operate through the winter, but no decision has been made, he said.

The melting of the wire connecting two magnets Friday would have taken only a couple of days to repair on smaller, room-temperature accelerators that have been in use for decades, Gillies said.

Gillies said particle accelerators using superconducting equipment at Fermilab outside Chicago and at Brookhaven National Laboratory in New York state had similar problems starting up, but have been operating smoothly since then.

“Once they settled in they seem to be pretty stable,” Gillies said.

At the Sept. 10 launch of the collider, beams of protons from the nuclei of atoms were fired first at the speed of light in a clockwise direction though a fire-hose-sized tube in the tunnel. Then proton beams were fired in the counterclockwise tube.

Jos Engelen, CERN’s chief scientific officer and deputy director-general, said the startup showed that the LHC can handle complex operations.

“We have encountered a weakness in one particular connection during very final hardware commissioning,” Engelen told The Associated Press by e-mail. “It is tough, but it can happen. We will make the repair and resume the very successful operation of the accelerator.”

A transformer failed outside the cold zone about 36 hours after the collider’s launch. That was repaired and the machine was ready again a week after it was shut down.

But the goal of the LHC – shattering protons to reveal more about how the tiniest particles were first created – was still weeks away because the equipment has to be gradually brought to the higher energies possible at full power.

“This was the last circuit of the LHC to be tested at high current before operations,” Gillies said. “There are an awful lot of these connections between wires in the machine. They all have to be very well done so that they don’t stop superconducting, and what appears to have happened is that this connection stopped being superconducting.”

Superconductivity – the ability to conduct electricity without any resistance in some metals at low temperatures- allows for much greater efficiency in operating the electromagnets that guide the proton beams.

Without the superconducting, resistance builds up in the wires, causing them to overheat, he explained.

“That’s what we think happened,” Gillies said. “This piece of wire heated up, melted, and that led to a mechanical failure.”

Gillies said experts have already gone down into the 27-kilometer (17-mile) circular tunnel under the Swiss-French border to inspect the damage.

“By Monday I suspect we’ll know more,” he said.

Gillies said there is plenty for scientists at CERN to do between now and the startup of experiments, including studying cosmic rays that pass through collider’s massive detectors.

——

Associated Press writer Patrick McGroarty in Berlin contributed to this report.

 

‘Big bang’ experiment is hacked

The CMS detector was not affected by the computer hackers

Part of the computer system of the Large Hadron Collider (LHC) was hacked into as the world’s most powerful physics experiment got under way.

A group calling itself the ‘Greek Security Team’ hacked into a computer connected to the system last Wednesday.

A spokesman for Cern, the lab that houses the LHC, said the hackers put up a message on the facility’s website.

No harm was done but the incident has highlighted the need for security in the LHC’s network, the spokesman said.

The hackers had targeted the computer network of the Compact Muon Solenoid Experiment (CMS), a huge detector that analyses data from the particle accelerator.

The LHC is attempting to recreate the conditions just before the Big Bang, in which the universe was created.

With the world watching as the first particles began circulating in the LHC, engineers were searching the hacked computer for possible malicious damage.

The CMS website displayed a page with a mocking message, in Greek, which included the line: “We are 2600 – don’t mess with us”.

It was not a malicious hack and it was quickly detected… but this sort of thing keeps you on your toes James Gillies, Cern The LHC’s computing firepower

As a result of the attack, the CMS webpage www.cmsmon.cern.ch, can no longer be viewed.

Cern spokesman James Gillies told the BBC that the compromised computer was not connected to the accelerator itself.

“The computer is used to monitor one of the experiments at the LHC, it’s nothing to do with the LHC accelerator itself or any of the control systems,” he said.

“It seems it was not a malicious hack and it was quickly detected and corrected but this sort of thing keeps you on your toes.”

Mr Gillies said the LHC had a general access network and a more restricted access network which controls the sensitive systems.

Weakness introduced

He said that the experiment involved 10,000 scientists at 500 universities in 80 countries and that keeping on top of systems security was “not a trivial task”.

“As far as I understand there was one user somewhere – who wasn’t a hacker – who uploaded something on to this machine and inadvertently introduced a weakness that allowed people to get in,” he said.

“Our IT department is constantly reminding the experimental collaborators of security issues regarding the network and will continue to do so,” he said. “This may have strengthened their message.”

The number 2600 is often used by the hacking community. It is believed to have originated in the US in the 1960s with the discovery that a tone of 2600Hz played down the line could be used to access restricted parts of the national telephone system.

A murit actorul Stefan Iordache

Actorul Stefan Iordache a incetat din viata la varsta de 67 de ani la o clinica din Viena. Artistul a decedat in urma unui stop cardio-respirator survenit pe fondul leucemiei de care suferea.

Actorul a fost transferat, vineri, la o clinica din Viena, dupa ce in aceasta saptamana fusese internat la Spitalul Elias pentru investigatii medicale.

Stefan Iordache a cerut sa nu fie facute publice date despre starea sanatatii sale sau despre diagnosticul in cazul sau.

Stefan Iordache s-a nascut pe 3 februarie 1941, la Calafat, si s-a remarcat prin rolurile pe care le-a interpretat pe marile ecrane si pe scena teatrelor.

Pe marile ecrane s-a remarcat in numeroase roluri, printre care cele din “Cel mai iubit dintre pamanteni”, “Oglinda”, “Glissando”, “Ciuleandra”, “De ce trag clopotele, Mitica?”, “Pruncul, petrolul si ardelenii”, “Inghititorii de sabii”, “Bietul Ioanide”.

Stefan Iordache a mai jucat, de asemenea, pe scenele mai multor teatre, precum Nottara, Teatrul Mic si teatrul National din Craiova.

Pasionat de muzica, actorul si-a lansat propriul album, “Magazinul Meu de vise”, in 2007. De asemenea, a colaborat cu Gheorghe Dinica si Nelu Ploiesteanu la albumul “Cantece de petrecere”. Stefan Iordache a mai realizat duete cu Sanda Ladosi, Monica Anghel si Elena Carstea.

Reactii din partea artistilor:
Alexandru Arsinel: “Este cumplit ce se poate intampla cu lumea marilor actorilor. Este o mare pierdere pentru teatrul romanesc… A fost un imens actor, un actor extraordinar care a realizat rolul mari, memorabile, a fost cel mai bun Hamlet din ultima jumatate de secol”.
Ion Besoiu: “Un actor senzational, un prieten deosebit, o floare in gradina artistilor… Am pierdut un inger”.
Ileana Stana Ionescu: “Sunt disperata, siderata, pentru ca ne imputinam pe zi ce trece”.
Stela Popescu: “Eram unul dintre cei mai infocati admiratori ai lui. Nu am jucat cu el pe scena, dar l-am admirat mereu pentru rolurile sale”, a declarat actrita la Realitatea Tv.

Fragmente din ultimul interviu cu actorul Stefan Iordache:

Rep: E ultimul interviu?

Stefan Iordache: Da. Si nu numai atit, este ultima mea aparitie in public, in afara scenei, acolo unde bate inima mea.

REP: De ce?

S.I. Nu mai vreau sa trancanesc. La ce foloseste? Sint mihnit. Nici vehement si nici suparat. Mihnit. Vorbim cu totii in vint, pentru ca nimic nu se schimba. Aleg sa nu ma mai implic in societate. O fac pentru prima si ultima oara. Ceea ce traim este o telenovela. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovela nu mai este suficient pentru ce traim. E o manea. De prost gust. Decit sa vorbesc fara rost, nu-i mai bine sa ma uit la salcia asta?

Rep.: Dar sinteti un reper pentru Romania!

S.I. Crezi? Lumea ma stie mai degraba pentru ca am cintat cu Sanda Ladosi si mai putin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai facut eu. Nu ma indigneaza asta, ba chiar privesc situatia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au altii destula.

REP.:Cind stati aici, pe veranda, si va ginditi la trecut, nu regretati ca nu aveti urmasi?

S.I.:M-ai lovit in punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat viltoarea vietii. Ma gindeam mereu sa treaca si anul in care eram, sa-mi fac meseria bine. Si a trecut vremea. E cea mai mare timpenie din viata mea.

REP.: Ati avut insa prieteni.
S.I.: Nu cred ca exista prieteni, ci doar momente de prietenie.

REP:Care e sensul vietii?
S.I.: Vrei sa-ti spun cuvinte mari. Cred ca sensul vietii il stie doar Dumnezeu. Noi nu putem decit sa incercam sa influentam nitel ce ne-a dat el. Asta e important, sa slujim viata.

REP: Sinteti multumit de viata?
S.I.: Sint unul dintre oamenii care dau extemporal seara de seara, la spectacol.

(www.jurnalul.ro)

Experimentul menit să descopere secretele Big Bang-ului partea a II-a

CERN, locul unde va avea loc experimentul

Foto: CERN

Acceleratorul de particule: marile intrebari fara raspuns

 Cel mai mare si cel mai scump experiment stiintific din toate timpurile va incepe miercuri la CERN: Large Hadron Collider, un accelerator de particule in care fizicienii vor ajunge, in sfarsit, la energii de ordinul celor care stau in spatele proceselor relevante care se produc in univers.Exista un top al intrebarilor fara raspuns in domeniile de granita ale stiintei. Acele intrebari despre care toti cercetatorii stiu ca vor impinge mai departe intelegerea universului, eventual cu un premiu Nobel atasat in coada.

Large Hadron Collider este, la ora actuala, cel mai puternic accelerator de particule de care dispun fizicienii. Ba chiar mai mult decat atat: este acceleratorul care a castigat competitia. Imaginat in anii ’80 si inceput in 1994, LHC s-a aflat mereu in competitie directa cu cele mai puternice acceleratoare de particule de peste ocean si in special cu Tevatron, acceleratorul de la Fermi Lab, concurentul sau direct in intrecerea care are drept obiect cateva dintre cele mai importante intrebari ale fizicii contemporane.

 

• Ce se afla in univers in afara materiei vizibile? Care este originea si compozitia « materiei intunecate », cea care pare sa alcatuiasca peste 90% din masa totala a universului?
• De ce exista in univers mai multa materie decat anti-materie?
• Care este originea maselor ?
• Ce s-a intamplat imediat dupa Big-Bang? Cum s-a trecut de la “marea explozie” la aparitia particulelor materiale din care este facut universul?

Pentru a raspunde la aceste intrebari insa, este nevoie de dispozitive experimentale care sa ajunga la energii niciodata obtinute pana acum. Large Hadron Collider este primul dintre aceste dispozitive cu care va incepe, probabil, o noua fizica. El a fost construit pentru a permite atingerea unor energii de 7 ori mai mari decat cele obtinute pana in prezent in dispozitivele de acest tip.

LHC – ce este si cum functioneaza

• Detectorul ATLAS Silver Alpha

  LHC este cel mai mare experiment din istoria fizicii particulelor; va ajunge la energii de 1 TEV (trilioane de electroni-volti), cam de 7 ori mai mari decat cele obtinute in prezent de cel mai mare accelerator de particule in functiune

• LHC va fi folosit la accelerarea si ciocnirea protonilor la energii niciodata atinse pana acum, cam 30 de milioane de ciocniri pe secunda. In fiecare dintre aceste ciocniri vor fi produse noi particule, unele, probabil, inca necunoscute
• Fizicienii spera ca LHC sa ofere raspunsuri la cele mai discutate provocari ale prezentului: misterioasa « materie intunecata » sau bosonii Higgs, « particulele lui Dumnezeu », despre care cercetatorii spun ca se afla la originea maselor tuturor corpurilor din univers
• Patru detectori gigant, de dimensiunea unei catedrale stau la baza celor sase experimente esentiale la care este folosit LHC. Patru dintre aceste experimente vor raspunde la cele mai importante intrebari ale fizicii actuale: « Care este originea masei ? », « Ce este materia intunecata ? » si « Cum arata lumea imediat dupa Big-Bang ? »
• Aproape 1 milion de canale de colectare a datelor pentru fiecare detector. Volumul de date colectate este echivalent cu imprimarea a 100.000 de CD-uri pe secunda
• O « ferma » de cateva mii de computere, la CERN, va organiza datele care vor fi in prealabil trecute printr-un sistem de filtrare asemanator cu filtrarea mesajelor « spam ». Aceste date de baza vor fi apoi prelucrate de o retea de calcul distribuit de tip GRID, formata din mai multe zeci de mii de computere aflate in institutii de pe cinci continente

De mai multe ori in secolul trecut, fizicieni celebrii au declarat fizica atomica drept un « capitol incheiat » in istoria cunoasterii. In 1930, modelul atomic era considerat complet: se descoperisera electronii, protonii si neutronii, fizica cuantica descria o parte dintre interactiunile acestor particule si singura intrebare la care mai trebuia raspuns era, eventual, ce tine impreuna, in nucleu, protonii si neutronii.

Pentru a afla acest lucru, ideea a fost construirea unui dispozitiv in care, prin ciocniri intre atomi, sau prin bombardarea atomilor cu electroni, protoni sau neutroni, sa fie sparte nucleele, descoperind care sunt fortele care guverneaza lumea microscopica. Asa au aparut acceleratoarele de particule. Spre surpriza fizicienilor insa, ceea ce s-a descoperit a fost o noua lume.

Prin anii ‘60, fizica particulelor elementare ajunsese sa numere peste 100 de particule “noi”. Evident, a aparut intrebarea: sunt aceste particule cu adevarat « particule elementare » – blocurile fundamentale din care este construit tot ce exista? Nu cumva ele sunt la randul lor alcatuite din altceva?

Cuarci si anti-cuarci

CERN, vedere de sus Foto: Hotnews

In 1964, Murray Gell-Mann si George Zweig au propus un model nou pentru fizica subatomica: in loc de sute de particule elementare, niste obiecte si mai mici, dar si mai stranii, numite cuarci. La baza a tot ceea ce exista, de la stele la oameni, ar fi trei tipuri de cuarci si anti-particulele corespunzatoare, numite anti-cuarci. De fapt, pentru a descrie lumea cuarcilor, termenii limbajului obisnuit sunt prost alesi : cuarcii nu sunt « particule » in acelasi fel in care bilele de biliard, celulele sau moleculele ar putea fi considerate particule.

In multe dintre teoriile fizicienilor din ultimii 40 de ani, cuarcii sunt mai degraba asimilabili unor corzi in vibratie care, in miscarea lor, pot produce tot felul de efecte si intermedia tot felul de interactiuni. Au trebuit cam 30 de ani pentru ca existenta cuarcilor sa fie pusa in evidenta prin experimente. Pentru aceasta a fost nevoie de acceleratoare de particule din ce in ce mai puternice. Cu ele, si cu imensa munca a mii de fizicieni teoreticieni, cuarcii fac parte acum din ceea ce numim « modelul standard » al particulelor elementare.

Modelul standard

Modelul standard explica cu foarte putine ingrediente din ce este facuta lumea si cum stau impreuna toate obiectele universului, sub actiunea a patru forte fundamentale. Modelul standard contine 6 tipuri de cuarci si sase tipuri de particule elementare numite leptoni (una dintre ele este electronul). In plus, exista particulele purtatoare de interactiuni, cum ar fi fotonul. Tot ce exista, incepand cu restul de « particule elementare » si ajungand la atomi si obiecte macroscopice, este compus din combinatii de cuarci si leptoni.

Cum functioneaza un accelerator

LHC, tunelul subteran Foto:

Principiul de functionare al tuturor acceleratoarelor de particule este acelasi: particulele sunt accelerate si dirijate cu ajutorul unor campuri electromagnetice foarte puternice si sunt aduse la viteze apropiate de viteza luminii, dupa care intre particulele astfel accelerate se produc ciocniri. Fiecare astfel de ciocnire se numeste un «eveniment».

Scopul fizicienilor este sa izoleze aceste «evenimente» si sa colecteze datele legate de el, pornind de la care sa incerce sa spuna ce fel de particule au fost implicate in ciocnire. Majoritatea acceleratoarelor de particule produc ciocniri intre fascicule de particule; numarul de evenimente care se intampla intr-o secunda este foarte mare, de ordinul sutelor, miilor sau chiar mai mare.

Ceea ce inseamna ca una dintre problemele majore in construirea unui accelerator este cum vor fi colectate si prelucrate datele legate de « evenimentele » produse in el. Colectarea datelor revine unor detectori specializati care « cauta » anumite tipuri de evenimente. Pentru prelucrarea datelor s-au inventat tot felul de solutii, inclusiv… internetul.

(World Wide Web a fost inventat de Tim Berners Lee si echipa lui de la CERN, cu scopul de a rezolva tocmai aceasta problema).

Linkuri interesante

Un articol care demonteaza zvonurile alarmiste
http://www.interactions.org/cms/?pid=1026761

Cateva filmulete de la « fata locului » realizate de corespondentul BBC
http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/7543089.stm
 
Descrierea complexului de acceleratori de la CERN
http://public.web.cern.ch/public/en/Research/AccelComplex-en.html  

Concluziile raportului LSAG (LHC Safety Assesment Group, 2003)
http://lsag.web.cern.ch/lsag/LSAG-Report.pdf

sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-4278674-acceleratorul-particule-marile-intrebari-fara-raspuns.htm

Bombă ecologică lângă Zimnicea

Astăzi s-a dat oficial startul construcţiei unei centrale nucleare în oraşul bulgar Belene, situat pe Dunăre, la numai 100 de kilometri de Bucureşti.

La ceremonia de inaugurare a lucrărilor au participat atât oficiali bulgari, printre care premierul Serghei Stanişev, cât şi preşedintele companiei ruse “Atomstroiexport”, Leonid Reznikov.

Noua centrală nucleară de la Belene reprezintă cel mai mare proiect investiţional al Bulgariei din ultimii 18 ani şi, potrivit premierului Stanişev, va asigura o mai mare independenţă a ţării din punct de vedere energetic.

Construcvtorii susţin că centrala Belene va beneficia de un sistem unicat de securitate activă şi pasivă, iar costul lucrărilor de ridicare a celor două reactoare nucleare se ridică la 4 miliarde de euro.

Demararea lucărilor a stârnit un val de proteste din partea ecologiştilor bulgari, care avertizează asupra pericolului constituit de centrală, întrucât aceasta va fi construită pe o zonă cu risc seismic ridicat.

De riscul acestei construcţii au luat act şi oficiali ai Uniunii Europene care a întârziat cât a putut acordarea unui aviz favorabil centralei.

Vă prezentăm un raport realizat de organizaţia neguvernmentală de protecţie a mediului Terra lll.

BELENE – BOMBA DE LA DUNĂRE

Bulgaria doreşte să construiască o centrală nucleară la Belene, pe Dunăre, la 13,6 km de Zimnicea şi mai puţin de 100 km de Bucureşti. Lucrările pentru aceasta au început de fapt în anii ‘80, încetând în 1992 din cauza unei campanii puternice împotriva centralei. Proiectul are în vedere reactoare sovietice, compania nucleară rusească făcând parte din ambele consorţii ce au depus oferte pentru realizarea centralei. Se pare că bulgarii au uitat de morţii de la Cernobîl, de leucemii, cancer tiroidian, relocări masive ale populaţiei, radioactivitate letală pe decenii si arii întinse.

Ce înseamnă centrala nucleară Belene:

• Posibilitatea unor accidente grave o în orice centrală nucleară pot avea loc accidente grave o locaţia centralei este într-o zonă cu risc seismic ridicat, unde cutremurul din 1977 a făcut victime umane şi materiale o posibilă ţintă a unor atacuri teroriste o transportul combustibilului uzat pe Dunăre către Rusia.

• Impact asupra mediului

> centrala este amplasată în Parcul Natural Perşina, pe malul Dunării, arie protejată în care se derulează un proiect al Băncii Mondiale de conservare a florei şi faunei din zonă; Ostrovul Perşina este cel mai mare ostrov din partea bulgărească a Dunării, iar pe malul românesc al Dunării se află Balta Suhaia, de asemenea arie protejată;

>centrala ar polua termic apele Dunării prin evacuarea apei de răcire a reactoarelor,
fapt ce ar afecta întreaga viaţă acvatică în zonă o centrala ar avea un puternic impact asupra întregii lumi vii prin emisii toxice şi radioactive zilnice fără a ţine cont de graniţe.

• Impact asupra sănătăţii

> în zona de 100 km din jurul centralei se află oraşele Zimnicea, Turnu Măgurele, Alexandria, Corabia, Caracal, Drăgăneşti-Olt, Roşiorii de Vede, Videle, Giurgiu şi Bucureşti, precum şi numeroase comune o contaminarea radioactivă a mediului (apă, aer, sol, subsol), respectiv expunerea populaţiei din zonă la radiaţii;

>malformaţii genetice, cancer, leucemie (neevidenţiate încă deoarece nu există interes pentru un studiu de sănătate a populaţiei în zona centralei Kozlodui).

• Implicaţii economice şi de mediu

>Pentru ca centrala să funcţioneze, se desfăşoară activităţi de minerit uranifer, cu impact semnificativ asupra mediului şi sănătăţii;

>Centrala ar produce deşeuri radioactive, pentru care nu există încă soluţii definitive, după jumătate de secol de utilizare a energiei nucleare;

>Finanţarea construcţiei centralei ar imobiliza proiecte cu adevărat prioritare, precum creşterea eficienţei energetice;

>Energia produsă la Belene ar fi exportată, fără însă a reflecta costurile legate de deşeurile radioactive, închiderea centralei, regenerarea zonelor miniere uranifere.

>Teleorman are soluri dintre cele mai fertile din Europa, ce ar fi contaminate radioactiv, afectând astfel viaţa agricultorilor;

>Centrala ar opri dezvoltarea adiţională a zonei.

Consultarea României

Conform normelor europene, guvernul bulgar trebuia să supună spre consultare publică şi în România studiul de impact asupra mediului pentru un astfel de proiect. Consultarea publică a avut loc în septembrie 2004 la primăria oraşului Turnu Măgurele. La dezbaterea publică românii au venit cu pancarte, iar administraţia publică locală a înaintat o declaraţie de protest.

În pofida unei manipulări active din partea bulgarilor, evenimentul a avut ca finalitate exprimarea clară a opoziţiei
locuitorilor din Teleorman.

Evaluarea impactului asupra mediului

Documentaţia de evaluare a impactului asupra mediului nu conţine o analiză corespunzătoare a alternativelor, minimalizează impactul centralei asupra sănătăţii şi mediului. Ministerul Mediului din Austria consideră această evaluare a impactului asupra mediului ca fiind necorespunzătoare calitativ, ceea ce nu permite o evaluare a consecinţelor transfrontaliere ale construcţiei centralei.

Ministerul Mediului din România a evidenţiat de asemenea probleme de calitate a documentaţiei respective, însă în final nu a contestat proiectul de centrală nucleară.

Tehnologie nucleară rusească periculoasă în licitaţie pentru Belene

O comisie rusească independentă avertizează: proiectul pentru reactoarele 5 şi 6 de la centrala nucleară Balakovo, Federaţia Rusă, este periculos; acelaşi proiect (VVER 1000) va fi înaintat în licitaţia pentru construirea centralei Belene, informează agenţia Regnum.

Mai multe organizaţii ruseşti de protecţie a mediului au publicat rezultatele evaluării publice a impactului asupra mediului pentru proiectul de construcţie a două reactoare la centrala nucleară Balakovo. Potrivit unei comisii independente, proiectul trebuie respins – construcţia este
periculoasă şi inoportună. Membrii comisiei sunt reprezentanţi Greenpeace, Green Cross, Societatea Rusească de Protecţie a Mediului şi

Aceştia au fost supuşi la presiuni astfel încât să nu exprime opinii negative asupra proiectului deoarece Rusia participă la licitaţie pentru centrala Belene cu un proiect similar. În cazul Balakovo este aceeaşi opţiune energetică greşită, de asemenea din perspectiva stabilităţii solului, condiţiilor seismice, apropierii de oraşe şi de importante surse de apă. La fel, cele două reactoare ar urma să fie construite pe fundaţii vechi, expuse condiţiilor atmosferice timp de 15 ani.

În pofida faptului că centrala nucleară Balokovo este cea mai nouă din Rusia, aici s-a înregistrat un şir lung de incidente minore. Cel mai grav incident a avut loc în 1992, când un cablu al unui generator electric a luat foc. Reparaţiile au durat mai multe luni. Din cele 215 incidente înregistrate în perioada 1992-1993, 103 au fost considerate ca ameninţând siguranţa centralei.

În 1994, Inspecţia Nucleară de Stat a recomandat ca centrala să funcţioneze la 90% din capacitate, pentru că la putere maximă combustibilul era avariat. Aceeaşi instituţie a evidenţiat probleme legate de barele de control ale reacţiei nucleare. După înlocuirea generatorilor de aburi pentru reactoarele 1 şi 3 în 1998, s-au descoperit niveluri de radioactivitate peste limitele admise. În 1989 a avut loc o scurgere de apă radioactivă în rezervorul cu apă de răcire al centralei.

Aceleaşi probleme şi pe români

România şi Bulgaria se aseamănă foarte mult în ceea ce priveşte sectorul energetic – amândouă statele prezintă un grad ridicat de ineficienţă a producţiei şi consumului de energie. În mod logic, ar putea reduce necesarul de energie, şi elimina cheltuielile de investiţie în noi capacităţi de producţie prin măsuri simple şi ieftine de eficienţă energetică. Iar pentru acoperirea necesarului viitor de energie, ar putea începe de acum un program de promovare a surselor nepoluante şi durabile de energie.

Atât România cât şi Bulgaria au un potenţial considerabil de valorificare a surselor regenerabile de energie. Industria energetică însă pare a avea un alt sistem de raţionament, care ajunge să ‘conducă interesul naţional’ spre propriile profituri.

România şi Bulgaria au ales să utilizeze centrale nucleare. Vecinii noştri de la sud folosesc reactoare sovietice la Kozlodui. În România, programul nuclear a fost demarat în principal pentru a reduce dependenţa de importurile de combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze naturale), în special în contextul crizei petrolului din anii ‘70.

Centrala de la Cernavodă utilizează reactoare de producţie canadiană, care provenind dintr-un stat „vestic”, sunt considerate mai sigure. În Canada nu se construiesc noi reactoare, iar cele existente au o istorie lungă de defecţiuni. În România, argumentul pentru construirea unităţilor nucleare este creşterea cererii de energie o dată cu creşterea economică.

Ce poziţie adoptă România faţă de centrala nucleară Belene?

România trebuia să se opună total acestui proiect care pune in pericol vieţile oamenilor dintr-o zonă foarte populată. De asemenea, în mod logic, România ar trebui să aibă aceeaşi poziţie faţă de sectorul nuclear din propria-i curte, înainte de a le ţine predici bulgarilor.

Nuclearelectrica ne pregăteşte la rândul său un al treilea reactor la Cernavodă pentru care va avea nevoie de acordul vecinilor noştri bulgari.

Energia nucleară revine?

La nivel mondial, energia nucleară are o pondere nesemnificativă – furnizează 6% din energia primară comercială şi circa 2-3% din energia finală comercială. Sunt închise mai multe unităţi nucleare decât sunt construite. În Statele Unite nu a mai existat o comandă pentru construirea unui nou reactor, care să nu fi fost între timp anulată, din octombrie 1973.

Austria – în 1978 s-a stabilit prin referendum să nu se mai construiască centrale nucleare.

Italia – în 1987 au fost închise cele patru centrale şi s-a oprit construcţia a cinci reactoare.

Belgia – a fost limitată durata de viaţă a reactoarelor la 40 ani şi s-a interzis construcţia de noi
centrale nucleare.

Germania – a fost limitată durata de viaţă a reactoarelor la 32 ani.

Spania – a fost interzisă construcţia de noi centrale nucleare.

Danemarca – nu a fost utilizată niciodată energia nucleară şi nici nu se intenţionează.

Experimentul menit să descopere secretele Big Bang-ului ar putea duce la sfârşitul lumii

“Maşina timpului”, aşa cum a fost numit cel mai mare experiment din lume menit să descopere secretele Big Bang-ului, pune omenirea în pericol, susţin cercetătorii.

Experimentul, a cărui construcţie a costat circa 3 miliarde de euro, va fi pus în funcţiune peste nouă zile şi este localizat la 100 de metri în subteran, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El constă într-un accelerator de particule (Large Hadron Collider) menit să recreeze condiţiile ce existau la o fracţiune de secundă după naşterea universului. Însă odată pornit, experimentul ar putea genera mai multe găuri negre de mici dimensiuni, se tem oamenii de ştiinţă.

Otto Rossler, unul dintre cercetătorii ce încearcă să oprească desfăşurarea experimentului, susţine că în patru ani una dintre aceste potenţiale găuri negre ar putea ajunge la o asemenea dimensiune încât ar putea absorbi Pământul. Rossler face parte dintr-un grup ce a atacat proiectul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului argumentând că experimentul încalcă dreptul fundamental al omului la viaţă. Totuşi, sunt slabe şansele ca momentul apropiat de punere în funcţiune a “maşinii timpului” să fie amânat, în ciuda faptului că Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) a admis că proiectul va crea găuri negre. CERN nu le consideră periculoase, explică Rossler.

Supraveghetorii experimentului resping aceste speculaţii. Un raport dat publicităţii în prima parte a anului dădea asigurări că experimentul nu implică riscuri pentru populaţie.

“De-a lungul a miliarde de ani, natura a generat pe Pământ coliziuni între particule cât un milion de astfel de experimente – şi planeta continuă să existe”, se arată în raport. Mai mult, durata de viaţă a găurilor negre de mici dimensiuni este “foarte scurtă”, adaugă documentul.

Cercetătorii au mai folosit până acum acceleratoare de particule, însă acesta este cel mai puternic construit până acum. LHC va lansa fascicule de protoni într-un tunel circular cu o lungime de circa 30 de kilometri. Mai mult de 5.000 de magneţi aliniaţi în tunel vor accelera sutele de miliarde de particule până aproape de viteza luminii, astfel încât vor încheia un circuit în a unsprezece mia parte a unei secunde. Două fascicule vor fi lansate în direcţii opuse, iar când se vor apropia de viteza luminii vor fi ciocnite. Coliziunea va descompune particulele în, speră cercetătorii, “pietrele de temelie” ale universului.

sursa: http://www.realitatea.net/experimentul-menit-sa-descopere-secretele-big-bang-ului-ar-putea-duce-la-sfarsitul-lumii_340582.html