Azi am venit prima oara in Sighisoara. Nu sunt genul care sa tina jurnale de calatorie dar de data asta simt ca pot sa fac o exceptie. Drumul a fost oarecum greu de la Brasov pana aici clar un drum la care un sofer neexperimentat trebuie sa fie foarte atent dar merita. Cetatea este ceva ce merita vazut cladiri impresionante care inca reusesc sa mentina atmosfera medievala iti atrag privirea si te arunca intr-un delir al simturilor cum rar ai ocazia sa traiesti. Nu cred ca pot sa spun de ce ma fascineaza acest loc. Poate e si faptul ca imi doream de mult sa ajung aici si in sfarsit am avut ocazia sa fac asta. Dar mai mult cred ca este frumusetea pura a acestui loc. Si faptul ca am prins o perioada in care nu sunt asa multi turisti face locul sa para si mai frumos. Linistea care inconjoara cetatea in acest sfarsit de septembrie este in sine un element care da un plus de savoare acestui loc. In interiorul cetatii cautand o terasa unde sa bem o bere am gasit un fel de cafenea care sincer m-a lasat fara grai. De cum ajungeai pe straduta cafeneaua iesea in evidenta cu un stil care dominat de piatra zidurilor si masultele de metal reusea sa te arunce in timp. Inauntru canaplele parca aduse de la curtile celor mai mari regi ai evului mediu si un stil original al decorurilor reusea sa te faca sa te simti mai comod ca in propria ta casa. Nu sunt genul de om care se lasa usor impresionat dar acel loc mi-a intrat in suflet pentru totdeauna. Intr-o tara in care penibilul e la tot pasul e un colt de rai al bunului gust si al rafinamentului. Ce sa zic este un loc cu adevarat frumos care merita vizitat iar si iar. Cu siguranta voi profita de fiecare ocazie de a ajunge pe aceste meleaguri ale tarii unde cu adevrat te poti relaxa si unde poti inca simtii pulsul vremurilor de mult apuse.
