Small accidents mean big trouble for supercollider!

 By ALEXANDER G. HIGGINS

GENEVA (AP) – Scientists expect startup glitches in the massive, complex machines they use to smash atoms.

But the unique qualities of the world’s largest particle collider mean that the meltdown of a small electrical connection could delay its groundbreaking research until next year, scientists said Sunday.

Because the Large Hadron Collider operates at near absolute zero – colder than outer space – the damaged area must be warmed to a temperature where humans can work. That takes about a month. Then it has to be re-chilled for another month.

As a result, the equipment may not be running again before the planned shutdown of the equipment for the winter to reduce electricity costs. That means Friday’s meltdown could end up putting off high-energy collisions of particles – the machine’s ultimate objective – until 2009.

“Hopefully we’ll come online and go quickly to full energy a few months into 2009 so in the long term, this may not end up being such a large delay in the physics program,” Seth Zenz, a graduate student from the University of California, wrote on the site of the U.S. physicists working at the European Organization for Nuclear Research, or CERN.

“It’s obviously a short-term disappointment, though, and a lost opportunity,” he wrote.

CERN spokesman James Gillies said the repair operation will last until close to the usual winter shutdown time at the end of November. There has been some discussion that the new equipment could operate through the winter, but no decision has been made, he said.

The melting of the wire connecting two magnets Friday would have taken only a couple of days to repair on smaller, room-temperature accelerators that have been in use for decades, Gillies said.

Gillies said particle accelerators using superconducting equipment at Fermilab outside Chicago and at Brookhaven National Laboratory in New York state had similar problems starting up, but have been operating smoothly since then.

“Once they settled in they seem to be pretty stable,” Gillies said.

At the Sept. 10 launch of the collider, beams of protons from the nuclei of atoms were fired first at the speed of light in a clockwise direction though a fire-hose-sized tube in the tunnel. Then proton beams were fired in the counterclockwise tube.

Jos Engelen, CERN’s chief scientific officer and deputy director-general, said the startup showed that the LHC can handle complex operations.

“We have encountered a weakness in one particular connection during very final hardware commissioning,” Engelen told The Associated Press by e-mail. “It is tough, but it can happen. We will make the repair and resume the very successful operation of the accelerator.”

A transformer failed outside the cold zone about 36 hours after the collider’s launch. That was repaired and the machine was ready again a week after it was shut down.

But the goal of the LHC – shattering protons to reveal more about how the tiniest particles were first created – was still weeks away because the equipment has to be gradually brought to the higher energies possible at full power.

“This was the last circuit of the LHC to be tested at high current before operations,” Gillies said. “There are an awful lot of these connections between wires in the machine. They all have to be very well done so that they don’t stop superconducting, and what appears to have happened is that this connection stopped being superconducting.”

Superconductivity – the ability to conduct electricity without any resistance in some metals at low temperatures- allows for much greater efficiency in operating the electromagnets that guide the proton beams.

Without the superconducting, resistance builds up in the wires, causing them to overheat, he explained.

“That’s what we think happened,” Gillies said. “This piece of wire heated up, melted, and that led to a mechanical failure.”

Gillies said experts have already gone down into the 27-kilometer (17-mile) circular tunnel under the Swiss-French border to inspect the damage.

“By Monday I suspect we’ll know more,” he said.

Gillies said there is plenty for scientists at CERN to do between now and the startup of experiments, including studying cosmic rays that pass through collider’s massive detectors.

——

Associated Press writer Patrick McGroarty in Berlin contributed to this report.

 

‘Big bang’ experiment is hacked

The CMS detector was not affected by the computer hackers

Part of the computer system of the Large Hadron Collider (LHC) was hacked into as the world’s most powerful physics experiment got under way.

A group calling itself the ‘Greek Security Team’ hacked into a computer connected to the system last Wednesday.

A spokesman for Cern, the lab that houses the LHC, said the hackers put up a message on the facility’s website.

No harm was done but the incident has highlighted the need for security in the LHC’s network, the spokesman said.

The hackers had targeted the computer network of the Compact Muon Solenoid Experiment (CMS), a huge detector that analyses data from the particle accelerator.

The LHC is attempting to recreate the conditions just before the Big Bang, in which the universe was created.

With the world watching as the first particles began circulating in the LHC, engineers were searching the hacked computer for possible malicious damage.

The CMS website displayed a page with a mocking message, in Greek, which included the line: “We are 2600 – don’t mess with us”.

It was not a malicious hack and it was quickly detected… but this sort of thing keeps you on your toes James Gillies, Cern The LHC’s computing firepower

As a result of the attack, the CMS webpage www.cmsmon.cern.ch, can no longer be viewed.

Cern spokesman James Gillies told the BBC that the compromised computer was not connected to the accelerator itself.

“The computer is used to monitor one of the experiments at the LHC, it’s nothing to do with the LHC accelerator itself or any of the control systems,” he said.

“It seems it was not a malicious hack and it was quickly detected and corrected but this sort of thing keeps you on your toes.”

Mr Gillies said the LHC had a general access network and a more restricted access network which controls the sensitive systems.

Weakness introduced

He said that the experiment involved 10,000 scientists at 500 universities in 80 countries and that keeping on top of systems security was “not a trivial task”.

“As far as I understand there was one user somewhere – who wasn’t a hacker – who uploaded something on to this machine and inadvertently introduced a weakness that allowed people to get in,” he said.

“Our IT department is constantly reminding the experimental collaborators of security issues regarding the network and will continue to do so,” he said. “This may have strengthened their message.”

The number 2600 is often used by the hacking community. It is believed to have originated in the US in the 1960s with the discovery that a tone of 2600Hz played down the line could be used to access restricted parts of the national telephone system.

Experimentul menit să descopere secretele Big Bang-ului partea a II-a

CERN, locul unde va avea loc experimentul

Foto: CERN

Acceleratorul de particule: marile intrebari fara raspuns

 Cel mai mare si cel mai scump experiment stiintific din toate timpurile va incepe miercuri la CERN: Large Hadron Collider, un accelerator de particule in care fizicienii vor ajunge, in sfarsit, la energii de ordinul celor care stau in spatele proceselor relevante care se produc in univers.Exista un top al intrebarilor fara raspuns in domeniile de granita ale stiintei. Acele intrebari despre care toti cercetatorii stiu ca vor impinge mai departe intelegerea universului, eventual cu un premiu Nobel atasat in coada.

Large Hadron Collider este, la ora actuala, cel mai puternic accelerator de particule de care dispun fizicienii. Ba chiar mai mult decat atat: este acceleratorul care a castigat competitia. Imaginat in anii ’80 si inceput in 1994, LHC s-a aflat mereu in competitie directa cu cele mai puternice acceleratoare de particule de peste ocean si in special cu Tevatron, acceleratorul de la Fermi Lab, concurentul sau direct in intrecerea care are drept obiect cateva dintre cele mai importante intrebari ale fizicii contemporane.

 

• Ce se afla in univers in afara materiei vizibile? Care este originea si compozitia « materiei intunecate », cea care pare sa alcatuiasca peste 90% din masa totala a universului?
• De ce exista in univers mai multa materie decat anti-materie?
• Care este originea maselor ?
• Ce s-a intamplat imediat dupa Big-Bang? Cum s-a trecut de la “marea explozie” la aparitia particulelor materiale din care este facut universul?

Pentru a raspunde la aceste intrebari insa, este nevoie de dispozitive experimentale care sa ajunga la energii niciodata obtinute pana acum. Large Hadron Collider este primul dintre aceste dispozitive cu care va incepe, probabil, o noua fizica. El a fost construit pentru a permite atingerea unor energii de 7 ori mai mari decat cele obtinute pana in prezent in dispozitivele de acest tip.

LHC – ce este si cum functioneaza

• Detectorul ATLAS Silver Alpha

  LHC este cel mai mare experiment din istoria fizicii particulelor; va ajunge la energii de 1 TEV (trilioane de electroni-volti), cam de 7 ori mai mari decat cele obtinute in prezent de cel mai mare accelerator de particule in functiune

• LHC va fi folosit la accelerarea si ciocnirea protonilor la energii niciodata atinse pana acum, cam 30 de milioane de ciocniri pe secunda. In fiecare dintre aceste ciocniri vor fi produse noi particule, unele, probabil, inca necunoscute
• Fizicienii spera ca LHC sa ofere raspunsuri la cele mai discutate provocari ale prezentului: misterioasa « materie intunecata » sau bosonii Higgs, « particulele lui Dumnezeu », despre care cercetatorii spun ca se afla la originea maselor tuturor corpurilor din univers
• Patru detectori gigant, de dimensiunea unei catedrale stau la baza celor sase experimente esentiale la care este folosit LHC. Patru dintre aceste experimente vor raspunde la cele mai importante intrebari ale fizicii actuale: « Care este originea masei ? », « Ce este materia intunecata ? » si « Cum arata lumea imediat dupa Big-Bang ? »
• Aproape 1 milion de canale de colectare a datelor pentru fiecare detector. Volumul de date colectate este echivalent cu imprimarea a 100.000 de CD-uri pe secunda
• O « ferma » de cateva mii de computere, la CERN, va organiza datele care vor fi in prealabil trecute printr-un sistem de filtrare asemanator cu filtrarea mesajelor « spam ». Aceste date de baza vor fi apoi prelucrate de o retea de calcul distribuit de tip GRID, formata din mai multe zeci de mii de computere aflate in institutii de pe cinci continente

De mai multe ori in secolul trecut, fizicieni celebrii au declarat fizica atomica drept un « capitol incheiat » in istoria cunoasterii. In 1930, modelul atomic era considerat complet: se descoperisera electronii, protonii si neutronii, fizica cuantica descria o parte dintre interactiunile acestor particule si singura intrebare la care mai trebuia raspuns era, eventual, ce tine impreuna, in nucleu, protonii si neutronii.

Pentru a afla acest lucru, ideea a fost construirea unui dispozitiv in care, prin ciocniri intre atomi, sau prin bombardarea atomilor cu electroni, protoni sau neutroni, sa fie sparte nucleele, descoperind care sunt fortele care guverneaza lumea microscopica. Asa au aparut acceleratoarele de particule. Spre surpriza fizicienilor insa, ceea ce s-a descoperit a fost o noua lume.

Prin anii ‘60, fizica particulelor elementare ajunsese sa numere peste 100 de particule “noi”. Evident, a aparut intrebarea: sunt aceste particule cu adevarat « particule elementare » – blocurile fundamentale din care este construit tot ce exista? Nu cumva ele sunt la randul lor alcatuite din altceva?

Cuarci si anti-cuarci

CERN, vedere de sus Foto: Hotnews

In 1964, Murray Gell-Mann si George Zweig au propus un model nou pentru fizica subatomica: in loc de sute de particule elementare, niste obiecte si mai mici, dar si mai stranii, numite cuarci. La baza a tot ceea ce exista, de la stele la oameni, ar fi trei tipuri de cuarci si anti-particulele corespunzatoare, numite anti-cuarci. De fapt, pentru a descrie lumea cuarcilor, termenii limbajului obisnuit sunt prost alesi : cuarcii nu sunt « particule » in acelasi fel in care bilele de biliard, celulele sau moleculele ar putea fi considerate particule.

In multe dintre teoriile fizicienilor din ultimii 40 de ani, cuarcii sunt mai degraba asimilabili unor corzi in vibratie care, in miscarea lor, pot produce tot felul de efecte si intermedia tot felul de interactiuni. Au trebuit cam 30 de ani pentru ca existenta cuarcilor sa fie pusa in evidenta prin experimente. Pentru aceasta a fost nevoie de acceleratoare de particule din ce in ce mai puternice. Cu ele, si cu imensa munca a mii de fizicieni teoreticieni, cuarcii fac parte acum din ceea ce numim « modelul standard » al particulelor elementare.

Modelul standard

Modelul standard explica cu foarte putine ingrediente din ce este facuta lumea si cum stau impreuna toate obiectele universului, sub actiunea a patru forte fundamentale. Modelul standard contine 6 tipuri de cuarci si sase tipuri de particule elementare numite leptoni (una dintre ele este electronul). In plus, exista particulele purtatoare de interactiuni, cum ar fi fotonul. Tot ce exista, incepand cu restul de « particule elementare » si ajungand la atomi si obiecte macroscopice, este compus din combinatii de cuarci si leptoni.

Cum functioneaza un accelerator

LHC, tunelul subteran Foto:

Principiul de functionare al tuturor acceleratoarelor de particule este acelasi: particulele sunt accelerate si dirijate cu ajutorul unor campuri electromagnetice foarte puternice si sunt aduse la viteze apropiate de viteza luminii, dupa care intre particulele astfel accelerate se produc ciocniri. Fiecare astfel de ciocnire se numeste un «eveniment».

Scopul fizicienilor este sa izoleze aceste «evenimente» si sa colecteze datele legate de el, pornind de la care sa incerce sa spuna ce fel de particule au fost implicate in ciocnire. Majoritatea acceleratoarelor de particule produc ciocniri intre fascicule de particule; numarul de evenimente care se intampla intr-o secunda este foarte mare, de ordinul sutelor, miilor sau chiar mai mare.

Ceea ce inseamna ca una dintre problemele majore in construirea unui accelerator este cum vor fi colectate si prelucrate datele legate de « evenimentele » produse in el. Colectarea datelor revine unor detectori specializati care « cauta » anumite tipuri de evenimente. Pentru prelucrarea datelor s-au inventat tot felul de solutii, inclusiv… internetul.

(World Wide Web a fost inventat de Tim Berners Lee si echipa lui de la CERN, cu scopul de a rezolva tocmai aceasta problema).

Linkuri interesante

Un articol care demonteaza zvonurile alarmiste
http://www.interactions.org/cms/?pid=1026761

Cateva filmulete de la « fata locului » realizate de corespondentul BBC
http://news.bbc.co.uk/1/hi/sci/tech/7543089.stm
 
Descrierea complexului de acceleratori de la CERN
http://public.web.cern.ch/public/en/Research/AccelComplex-en.html  

Concluziile raportului LSAG (LHC Safety Assesment Group, 2003)
http://lsag.web.cern.ch/lsag/LSAG-Report.pdf

sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-4278674-acceleratorul-particule-marile-intrebari-fara-raspuns.htm

Experimentul menit să descopere secretele Big Bang-ului ar putea duce la sfârşitul lumii

“Maşina timpului”, aşa cum a fost numit cel mai mare experiment din lume menit să descopere secretele Big Bang-ului, pune omenirea în pericol, susţin cercetătorii.

Experimentul, a cărui construcţie a costat circa 3 miliarde de euro, va fi pus în funcţiune peste nouă zile şi este localizat la 100 de metri în subteran, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El constă într-un accelerator de particule (Large Hadron Collider) menit să recreeze condiţiile ce existau la o fracţiune de secundă după naşterea universului. Însă odată pornit, experimentul ar putea genera mai multe găuri negre de mici dimensiuni, se tem oamenii de ştiinţă.

Otto Rossler, unul dintre cercetătorii ce încearcă să oprească desfăşurarea experimentului, susţine că în patru ani una dintre aceste potenţiale găuri negre ar putea ajunge la o asemenea dimensiune încât ar putea absorbi Pământul. Rossler face parte dintr-un grup ce a atacat proiectul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului argumentând că experimentul încalcă dreptul fundamental al omului la viaţă. Totuşi, sunt slabe şansele ca momentul apropiat de punere în funcţiune a “maşinii timpului” să fie amânat, în ciuda faptului că Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară (CERN) a admis că proiectul va crea găuri negre. CERN nu le consideră periculoase, explică Rossler.

Supraveghetorii experimentului resping aceste speculaţii. Un raport dat publicităţii în prima parte a anului dădea asigurări că experimentul nu implică riscuri pentru populaţie.

“De-a lungul a miliarde de ani, natura a generat pe Pământ coliziuni între particule cât un milion de astfel de experimente – şi planeta continuă să existe”, se arată în raport. Mai mult, durata de viaţă a găurilor negre de mici dimensiuni este “foarte scurtă”, adaugă documentul.

Cercetătorii au mai folosit până acum acceleratoare de particule, însă acesta este cel mai puternic construit până acum. LHC va lansa fascicule de protoni într-un tunel circular cu o lungime de circa 30 de kilometri. Mai mult de 5.000 de magneţi aliniaţi în tunel vor accelera sutele de miliarde de particule până aproape de viteza luminii, astfel încât vor încheia un circuit în a unsprezece mia parte a unei secunde. Două fascicule vor fi lansate în direcţii opuse, iar când se vor apropia de viteza luminii vor fi ciocnite. Coliziunea va descompune particulele în, speră cercetătorii, “pietrele de temelie” ale universului.

sursa: http://www.realitatea.net/experimentul-menit-sa-descopere-secretele-big-bang-ului-ar-putea-duce-la-sfarsitul-lumii_340582.html