Vama Veche? Cum am ajuns aici? De fapt nici nu il interesa asta, statea pe marginea apei zgribulit in raceala unei dimineti de octombrie privind cerul inorat dar calm ca si marea care aducea doar usoare valuri catre mal si sorbea dintr-un ceai cald. Nu conta cum a ajuns sau de ce, melodia care ii rasuna in urechi si relaxarea din inima sa erau de ajuns. De mult simtea nevoia asa sa fie singur pe o plaja. Doar el si gandurile lui. Era implinit. Natura era in armonie cu starea lui si parca realiza asta si ii multumea. Valurile se jucau pe ritmul melodiei vantul adia placut. Era un mic colt de paradis. El statea intins pe spate ascultand simfonia naturii. Nu vroia sa mai plece de acolo. Pt prima oara era fericit. Acolo in acel moment a gasit fericirea pura fara obligatii fara dezavantaje. Timpul devenise irelevant. Acum canta alta melodie …in ton cu melodia soarele incepuse sa rasara incet dar sigur din…..nu nu din mare….dintre munti. Deodata totul era schimbat. Nu mai era pe plaja din Vama Veche ci pe un platou montan. Statea intr-un fotolui de piele rosu avea in mana stanga un coniac melodia rasuna parca direct din inima muntelui. Era magic. Oare ce se intampla. Nu stia si nici nu vroia sa afle.tot ce vroia era sa se bucure de acele momente pe cat de stranii pe atat de placute. Pt prima oara uitase de toate grijile ce ii macinau existenta. Pt rima oara era cu adevarat Liber. LIBEEERRRR. Dar ce e cu vocea asta. Se uita in jur si nu vedea nimic cu exceptia unei lumini indepartate. Plutea parca atras de acea voce cristalina catre lumina. Plutind lumina devenea tot mai puternica. Acum reusea sta vada un contur. Erau niste copaci ce inconjurau o poaina pierduta. Intra in poiana si observa in centrul e o fata. Un par auriu ii curgea pe umerii acoperiti de o rochie de matase alba. El ramasese in fata ei si incerca sa cuprinda frumusetea ce il inconjura. Nu mai vazuse niciodata asa culori. asa verde intens si asa flori frumoase Si cu siguranta nici nu mai auizse asa voce pura. Melodia cantata de ea ii ungea sufletul. Nu voria sa se mai trezeasca din visul asta. Dar iar decorul se schimba odata cu o noua melodie. De data asta era pe o cladire din Bucuresti, nu isi putea da seama exact unde si nici nu prea il interesa. Nu se auzea nimic. Nici un claxon nici o alarma. Doar muzica. Vedea oamenii trecand pe jos sau in masini. Ii venea sa urle, cum puteti traii asa. Fara ca viata voatra sa insemne ceva. Fara sa va opriti sa va uitati la cer. Sa cititi o carte sub in copac. Sa ascultati o melodie buna. Sa va treziti mai devreme doar ca sa priviti rasaritul. CUM?
